În cazul frezării, mişcarea principală de aşchiere este executată de sculă, iar mişcarea de avans de piesa de prelucrat (in cazul CN tot de sculă).
Regimul de aşchiere la frezare este caracterizat de:
- adâncimea de aşchiere(t);
- avansul de aşchiere(s);
- viteza de aşchiere(v).
Adâncimea de aşchiere este stabilită în funcţie de mărimea adaosului de prelucrare şi numărul de treceri adoptat. La frezare se urmăreşte ca întregul adaos de prelucrare să fie înlăturat într-o singură trecere. Dacă condiţiile de precizie şi calitate a suprafeţei sunt ridicate, adaosul de prelucrare se îndepărtează în două faze: frezare de degroşare şi frezare de finisare.
Mişcarea principală de aşchiere se realizează cu viteza de aşchiere v. Mărimea vitezei de aşchiere se poate determina cu ajutorul unor relaţii experimentale sau se alege din normative în funcţie de:
- schema de lucru adoptată;
- natura şi materialul sculei;
- materialul de prelucrat .
Ea se exprimă în [m/min].
Pe baza vitezei de aşchiere calculate, se determină turaţia la arborele principal al maşinii cu relaţia:
unde:
v-viteza de aşchiere;
D-diametrul sculei aşchietoare.
Mişcarea de avans(s) presupune o deplasare între sculă şi piesă.
Viteza de avans se determină din relaţia :
unde:
s-avansul de lucru;
z-numărul de dinţi;
sd-avansul pe dinte;
w-viteza de aşchiere.
Este preferabil să se lucreze cu avansuri cât mai mari, deoarece în acest fel se asigură o productivitate ridicată. Avansul pe dinte ales se verifică funcţie de re-zistenţa mecanismului de avans al maşinii de frezat şi funcţie de rigiditatea dor-nului port-freză.
Avansul pe dinte (sd), ca dimensiune a secţiunii transversale a stratului de aşchiere, este distanţa dintre două suprafeţe de aşchiere consecutive, generate de doi dinţi alăturaţi, măsurată în direcţia avansului de frezare.
